Cât de pregătită sunteţi pentru a scrie "o carte de proză inspirată dintr-un fapt real" rămâne de văzut. Aici, intenţia doar, nu prea contează. Mai ales că vă întrebaţi cine şi cum v-ar putea ajuta să finalizaţi ideea. E la mintea cocoşului că nimeni. Întâi scrieţi, şi abia pe urmă, dacă o faceţi ca lumea, stăm de vorbă. Cu versurile, în schimb, lucrurile sunt definitiv clare. Pecetea sub care se zbat ar fi versul acesta: "Să ţip, să zbor şi să visez". Patetice pasteluri amoroase în care "soarele străluce" şi "fluturi aleargă", onor autoarea "aleargă" şi ea şi, prinsă în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Şi alerg, dar mă opresc/ Stau şi totuşi mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgovişte) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le defini, adolescentul sensibil ce n-ar putea respira fără să se gândească la ele, strânge în sine cu ardoare imagini, elemente, peisagii şi stări fragile sortite pieirii, dar care, o clipă, căci atât durează iluzia de a se fi decis la un singur răspuns, trăieşte ca un învingător. Apoi totul se rarefiază iar, pe pagina de jurnal neîncăpătoare apar propuneri noi şi noi metafore durabile, nelovite de îndoială. Lumea de ceară roz cu blonde amintiri şi regrete arămii, cu parfum de santal ce întregeşte poate că nu întâmplător o sferă, dar de ce neapărat ombilicală ( ?), rămâne de străbătut, lunară, pustie şi iarăşi greu de definit. Ce se va întâmpla, cine îl scapă pe copilul genial din braţe şi îl abandonează în lumea săracă şi rău alcătuită? Puţin probabil ca el să regrete stilul golaş de pe vremea când geniul, la naştere, avea de optat, între posibilii genitori, între "o mare îngheţată şi/sau un râu voinic de munte". Să înţelegeţi că exerciţiul dvs. e plăcut şi nevinovat. ( Kara Karina, Caracal) * Rugăciunile unui om singur către Dumnezeu, trădarea prin singurătate şi-o mărturiseşte cu lacrimi dar mai mult