Călătoria
În urma studiilor de Filologie Clasică pe care le urmează la Lisabona, scriitoarea portugheză Sophia de Mello Breyner Andresen ( n. 1919) se declară fascinată de lumea greacă istorică şi mitică. Opera sa poetică se situează pe linia unor Hölderlin şi Rilke. Povestirile sunt investigaţii metafizice şi etice, unele dintre ele de o mare intensitate alegorică, precum cea din care reproducem fragmente mai jos.
*
OPERE PRINCIPALE. Poezie: Dia do Mar ( Ziua mării), 1947; No Tempo Dividido ( În timpul divizat), 1954; Mar Novo ( Mare Nouă), 1958; Dual, 1972; O Nome das Coisas ( Numele lucrurilor), 1977; Navegações ( Navigaţii), 1983; Ilhas ( Insule), 1989. Povestiri pentru copii: O Rapaz de Bronze ( Băiatul de bronz), 1956; A Menina do Mar ( Fetiţa Mării), 1958; O Cavaleiro da Dinamarca ( Cavalerul Danemarcii), 1964; Povestiri: Cantos exemplares ( Povestiri exemplare), 1962; Histórias da Terra e do Mar ( Povestiri ale pământului şi mării), 1984.
Şoseaua înainta printre câmpuri şi uneori, în depărtare, se zăreau munţii. Era început de septembrie, iar dimineaţa pogora pe pământ lărgită de lumină şi deplinătate. Totul părea în flăcări.
Şi, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului:
E mijlocul vieţii.
Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munţii, satele, copacii şi râurile fugeau şi păreau devoraţi pe rând. Parcă i-ar fi înghiţit chiar şoseaua.
A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Şi au mers înainte.
Cred că ajungem curând, a spus bărbatul.
Şi au mers înainte.
Copaci, câmpuri, case, poduri, munţi, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe.
Femeia s-a uitat îngrijorată în jur şi a spus:
Cred că ne-am rătăcit. Cred că am luat-o pe un drum greşit.
Probabil la intersecţie, a
