- Istoric - nr. 142 / 23 Iulie, 2003 Solutia gasita de societatea romaneasca a sfarsitului de secol XVI pentru iesirea din impasul economic si politic, pentru inlaturarea amenintarii care plana concentric, la toate fruntariile romanesti, din partea Imperiului Otoman, Romano-German si a Poloniei a constat in ridicarea generala la lupta armata. In alianta lor politico-militara si, intr-o a doua etapa, in unirea lor, Tarile Romane sau "Daciile" (Transilvania, Valahia si Moldova) cum le numeau marii carturari umanisti ai epocii (Ioannis Bisselius, Lazaro Soranzo, Paolo Sartorio etc.) vedeau singura garantie a obtinerii si salvgardarii deplinei independente in raport cu Poarta si posibilitati sporite de eliberare si readucere in hotarele viitorului stat unic romanesc a tuturor teritoriilor aflate sub ocupatie straina, polona, imperiala si, indeosebi, otomana. Spre deosebire de anul 1526, neutralitatea le-ar fi fost extrem de periculoasa in conditiile intrarii otomanilor in ceea ce cronistica lor a numit "Nemçe seferi" (razboiul nemtesc) un lung conflict armat pentru Solutia gasita de societatea romaneasca a sfarsitului de secol XVI pentru iesirea din impasul economic si politic, pentru inlaturarea amenintarii care plana concentric, la toate fruntariile romanesti, din partea Imperiului Otoman, Romano-German si a Poloniei a constat in ridicarea generala la lupta armata. In alianta lor politico-militara si, intr-o a doua etapa, in unirea lor, Tarile Romane sau "Daciile" (Transilvania, Valahia si Moldova) cum le numeau marii carturari umanisti ai epocii (Ioannis Bisselius, Lazaro Soranzo, Paolo Sartorio etc.) vedeau singura garantie a obtinerii si salvgardarii deplinei independente in raport cu Poarta si posibilitati sporite de eliberare si readucere in hotarele viitorului stat unic romanesc a tuturor teritoriilor aflate sub ocupatie straina, polona, imperiala si, inde