Georgeta Filitti, istoric foarte avizat, eminentă editoare a discursurilor lui Mihail Kogălniceanu, în ediţie critică ( 7 volume în decursul anilor), bună traducătoare a Memoriilor Principelui Nicolae Suţu şi a scrierii autobiografice a lui Matila Ghyka, intitulată Curcubeie, semnând la început Georgeta Penelea şi acum Georgeta Filitti, ne-a oferit recent şi prima versiune românească a Amintirilor politice şi diplomatice ale lui Ion Bălăceanu, după manuscrisul în limba franceză, păstrat la Biblioteca Academiei Române, pe care autorul le-a dictat ginerelui său Pierre Nicot de Villemain. Textul era cunoscut specialiştilor, însă nu şi marelui public. Avem de astă dată un memorial politic şi diplomatic, mai puţin semnificativ din punct de vedere literar, dar excepţional ca document istoric pentru întreaga epocă, începând cu revoluţia de la 1848 şi până în pragul secolului XX, adică aceea a formării României moderne.

Memorialistul, care ştie să relateze, trădându-şi pe alocuri harul de povestitor, este personal direct implicat în evenimente capitale, precum revoluţia amintită, Unirea Principatelor, în demersurile pentru aducerea pe tron a Domnitorului Carol I ( aceasta în mod special), apoi, în importantele funcţii publice pe care le-a deţinut atât în ţară, cât şi mai ales în străinătate. Sincer patriot, a avut şi el opţiunile lui politice care i-au determinat o anumită optică, amiciţii şi inimiciţii, de unde, un firesc subiectivism şi judecarea prea severă, până la eroare, a unora dintre marii lui contemporani.

Ion Bălăceanu aparţine vechii familii boiereşti a Bălăcenilor, atestată documentar în Ţara Românească din secolul al XIV-lea. Născut în 1828, a început să înveţe cu un preceptor francez şi a urmat, cum se obişnuia pe atunci şi încă multă vreme pentru copiii înaltei societăţi, cursurile celebrului liceu Louis le Grand, la Paris. Printre exam