Terfelogul

JURNALUL LITERAR continuă să pună la încercare răbdarea cititorului, ignorînd orice reguli de machetare: texte prea multe şi prea lungi, cu literă măruntă, înghesuite la maxim, continuări pe care le găseşti cu greu în paginile mari. Cred că în privinţa numărului de materiale şi de semne din cele 24 de pagini, revista ar putea concura pentru Guiness Book, precum o maşină de cinci locuri în care intră claie peste grămadă nenumărate persoane. Dar merită să treci peste aspectul descurajant în special pentru ochii obosiţi ai cititorului de profesie, fiindcă în revista editată de Societatea de istorie literară "G. Călinescu" găseşti întotdeauna şi materiale interesante, fie că eşti sau nu de acord cu autorii lor. În ultimul număr (aprilie-mai-iunie 2003), între alte fragmente de memorii, corespondenţă, romane inedite, se continuă publicarea unor notaţii din Terfelogul lui Daniel Constantin, un fel de jurnal început în 1962 şi continuat, dacă am înţeles bine, pînă azi. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În ţară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ştefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor şi corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîştigîndu-şi existenţa de la 16 ani din lecţii de vioară, dar şi alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinaţiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăieşte din lecţii de vioară şi scrie în franceză. A publicat, la Ed. Le Pont de l’Epée, în 1987