Şomer în paradis, Reporter la conferinţa îngerilor... iată câteva titluri care pot rezuma, în ton oarecum paradoxal, o carte ce uimeşte şi intrigă prin fiecare paragraf adăugat la autenticele file de poveste. Paul Miron scrie Moştenirea astrelor ( Ed. Clusium, 2002) cu voce domoală şi înţelepciunea călătorului printre pământeni; efortul cărturăresc dă la iveală manuscrisul voievodului Uriel, întocmit la porunca Domnului şi completat de însoţitorul Rafael. "Cartea în cinci capuri adună întâmplările omului după ce Domnul Dumnezeu l-a făcut şi i-a suflat viaţă. Cel-de-Sus, milostivindu-se de făpturile sale asemănătoare lui, a binevoit să nu treacă această scriere în lista celor din canon. Aşa, în loc de asemănare, am deosebit şi eu, cu capul meu tehui, moştenirea veacurilor." ( p.5).

Cuvântul-înainte pare a anunţa o parabolă biblică atent articulată; până la un punct, chiar aşa stau lucrurile. Adam şi Eva, alungaţi din grădina Raiului, sunt martori la gâlceava dintre Cain şi Abel, Moise conduce poporul aflat în "jurisdicţie" divină, Lot şi Avraam fac legea pământului disputat de păstori, Gabriel şi Mihail rânduiesc parte din aventura umanităţii după ieşirea din haos.

Încetul cu încetul, cititorul învaţă să urce şi coboarea treaptă cu treaptă calea dorului de Cer. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii, spune zicala din popor, iar înscrisul vine să ne amintească la modul fantastic-realist eternitatea marilor adevăruri. Pildele se întreţes inteligent într-o reţea mitologică de larg consum, cu termen de valabilitate nelimitat: "Am ales episodula acesta, neînsemnat faţă de multe întâmplări scrise în Cartea sfântă", argumentează la un moment dat autorul deschis dialogului, "pentru a se vedea că şi strămoşii noştri n-au fost mai aproape de canonul îngerilor decât noi. Ca şi în vremea de acum, sămânţa corupţiei dădu foarte repede în floare." ( p. 135) @N_