- Social - nr. 142 / 23 Iulie, 2003 S-au implinit, in iunie, noua ani de cand eseistul roman Emil Cioran a inchis ochii la Paris, in Franta care l-a adoptat si la condus pe ultimul drum cu onorurile cuvenite unui roman care si-a parasit tara in perioada interbelica, cand discipolii lui Nae Ionescu si toti simpatizantii legionarilor nu mai erau acceptati in Romania, referindu-ne aici si la Mircea Eliade. Pentru a desfiinta macar in parte ideile despre asa-zisul sau ateism, redam cele relatate de Emil Cioran pe un canal francez de televiziune, relativ la crestinismul si ideile despre religie ale dramaturgului nu mai putin renumit Eugen Ionescu, un alt adoptat al tarii lui Voltaire: "…Fata de mine Ionesco e un credincios. Eu sunt fundamental sceptic, ma indoiesc. Totusi religia m-a atras intotdeauna. Sunt incapabil sa cred, dar sunt foarte sensibil la problemele ridicate de religie. Cel care n-a apucat niciodata calea religiei e o fiinta pustie. Un sarac cu duhul…" Mai multe relatari sunt inutile pentru un asa-zis ateu care a trait la intensitate maxima realitatile din Romania urmarind presa si impresiile intelectualilor romani stabiliti in timp la Paris. Cert este ca prin opera sa, Cioran si-a castigat nemurirea, chiar daca uneori il citim pentru a-l combate, ceea ce face lectura mai palpitanta. LIA VINTELER - Social - nr. 142 / 23 Iulie, 2003 S-au implinit, in iunie, noua ani de cand eseistul roman Emil Cioran a inchis ochii la Paris, in Franta care l-a adoptat si la condus pe ultimul drum cu onorurile cuvenite unui roman care si-a parasit tara in perioada interbelica, cand discipolii lui Nae Ionescu si toti simpatizantii legionarilor nu mai erau acceptati in Romania, referindu-ne aici si la Mircea Eliade. Pentru a desfiinta macar in parte ideile despre asa-zisul sau ateism, redam cele relatate de Emil Cioran pe un canal francez de televiziune, relativ la crestin