Mateiu Caragiale văzut de un cercetător italian

Giovanni Magliocco îşi pregăteşte licenţa în Limbi şi Literaturi Străine ( franceză, română şi engleză) la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Calabria ( Italia). Traduce din franceză şi din română; a publicat recent traducerea în italiană a volumului poetului libanez de limba franceză Alain Tasso, Fragments chaotiques / Frammenti caotici ( L’Harmattan Torino / L’Harmattan Paris, 2003), prefaţată de Gisèle Vanhèse. În curând urmează să-i apară traducerea în italiană a unei antologii din opera poetului libanez francofon Jad Hatem. Studiile sale literare se îndreaptă acum mai ales spre literatura comparată şi în particular spre poezia modernă franceză ( Yves Bonnefoy, Philippe Jaccottet), română ( Lucian Blaga) şi libaneză ( Georges Schéhadé). Lucrează la o teză despre mit şi retorică în opera lui Jad Hatem. Scrie şi poezie, din care a publicat o scurtă antologie tradusă în limba franceză în Peristyles, cahiers littéraires et artistiques 3-4 ( Beirut, primăvara-toamna 2002). ( Rodica Zafiu)

Raşelica Nachmansohn este una dintre cele mai negative figuri din universul feminin al Crailor de Curtea Veche, întruchipând tipul femeii fatale şi distrugătoare. Creând acest personaj, Mateiu I. Caragiale a fost fără îndoială influenţat de reminiscenţe din literatura romantică târzie şi din cea decadentă.

În portretul Raşelicăi converg cel puţin două tipologii feminine: în primul rând tipul "femeii orientale", deja prezente în Romantism şi care, legată de imaginea unui Orient de lux şi desfrâu, exemplificată în celebra pictură a lui Eugène Delacroix, La mort de Sardanapale, i-a fascinat pe mulţi dintre poeţii şi romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spaţiu şi în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de mătase şi oc