Daca ar fi sa caracterizam in putine cuvinte agricultura romaneasca am putea spune ca este dependenta de bunavointa lui Dumnezeu si condusa de domnul "Pune bete-n roate". Ne referim, bineinteles, la Daca ar fi sa caracterizam in putine cuvinte agricultura romaneasca am putea spune ca este dependenta de bunavointa lui Dumnezeu si condusa de domnul "Pune bete-n roate". Ne referim, bineinteles, la ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu. Un simplu observator, de cele mai multe ori din elicopter, a ceea ce se intampla in parohia pe care ar trebui de fapt s-o gestioneze. Ce observa constiincios dl. ministru? Ca an de an cea mai mare parte din culturile agricole sunt calamitate. Cand e seceta, plantele se usuca fara nici o sansa de scapare sub arsita soarelui, in absenta sistemului de irigatii despre care se vorbeste doar la seminarii. Cand ploua, plantele se ineaca invariabil, pentru ca lipsesc indiguirile. Cand bunul Dumnezeu domoleste arsita si nu da nici potop de ploaie, recoltele bogate se strica in hambare sau sunt date hrana animalelor. Pentru ca un sistem de depozitare adecvat pentru anii cu noroc nu exista, iar un sistem organizat de colectare a produselor agricole nici atat. Asa ca speculatorii, comercianti de cereale, isi fac de cap si ofera taranilor preturi de nimic pe produsele agricole, care devin mai ieftine decat mancarea pentru animale. Fara bani pentru a reincepe infiintarea culturilor pentru anul urmator, taranii se regasesc de fiecare data in fata aceluiasi cosmar. Numai ca situatia se degradeaza pe an ce trece. In fata secetei nemiloase, cu hambarele goale, taranii si-au tot vandut animalele. Din 1989 pana acum, efectivele de animale au scazut dramatic. La vaci de la 6,3 milioane de capete la 2,8 milioane, la porci de la 11,7 milioane la 8,2 milioane, la oi de la 15,4 milioane la 7,2 milioane, iar la pasari de la 114 milioane la 82 milioane. In conti