- Editorial - nr. 144 / 25 Iulie, 2003 Pe multi telespectatori care au urmarit, in zilele de 21 si 22 iulie 2003, la emisiunea "Batalia pentru Romania", a poetului Adrian Paunescu, caseta despre ocuparea nordului Ardealului, de catre trupele armatei Ungariei, in urma Diktatului de la Viena, i-au surprins si contrariat "reflectia" unui "privitor ca la teatru", axata pe ideea ca "viitorul nu ar mai putea fi posibil privind in trecut". Jenant, dezarmant, demobilizator, fals, oportunist, destabilizator! Adica, mai altfel spus, suntem invitati sa ne uitam intreaga noastra istorie cu cortegiul ei de suferinte ale romanilor ardeleni? Sa ne uitam inaintasii trasi pe roata, chinuiti, umiliti, sfidati, desconsiderati? Sa-i uitam pe fratii nostri de la Sighistel, Ip, Treznea, Moisei, Sarmasu, Sucutard, Mijlocenii de Campie, Aita Seaca, Prundul Bargaului, din multe alte localitati ale Ardealului, ucisi miseleste pentru singura lor vina de a se fi nascut romani? E ca si cum ni s-ar cere sa ne amputam memoria, sa rupem din cartea Neamului pagina cernita a istoriei acestor meleaguri ardelene atat de zbuciumate! Stupefiat, brusc telespectatorul are impresia, urmarind primirea entuziasta, de catre maghiari, a lui Hórthy pe vatra mosilor si stramosilor nostri, in clipa aceea tragica din istoria nelinistilor romanilor ardeleni, ca se afla, in acea luna septembrie a anului 1940, intr-un cinematograf din Budapesta si urmareste un jurnal de actualitati despre ocuparea, cu ingamfarea tipic nemeseasca, pompoasa si orgolioasa, a Ardealului, dintotdeauna pamant romanesc. Rand pe rand, solidara cu instinctul acaparator al Germaniei hitleriste, invocand "granitele istorice ungare" (ce ar fi - se intreaba acad. Dan Berindei - daca si Romania ar invoca "granitele dacice", pana dincolo de Odessa si Varna?!), Ungaria isi etaleaza spiritul fascist. Calare pe un cal alb, Hórthy Miklós, amiralul fa