- Istoric - nr. 144 / 25 Iulie, 2003 Campania din iarna 1594/1595 Obiectivele propuse de comandamentul roman, demonstrand geniul militar al lui Mihai Viteazul, realismul gandirii sale strategice si tactice, au fost atinse de ostile unite moldo-muntene, cu sprijinul corpurilor venite in ajutor, conform clauzelor tratatelor, din Transilvania, treptat, in doua etape. In lunile noiembrie 1594-ianuarie 1595, exploatand efectul surprinderii, corpurile romanesti de calarime usoara au executat raiduri asupra kazalelor nord-dunarene si dobrogene, distrugand asezarile civile din jurul cetatilor Giurgiu, Turnu, Braila, Tighina, Ismail, Chilia, Cetatea Alba, Oblucita si Harsova, respingand totodata, in cadrul acestei ofensive generalizate, incercarile otomane de contraofensiva executate pe directia Giurgiu-Bucuresti si, in doua randuri, pe directia Harsova si Orasul de Floci, unde otomanii incercasera o intoarcere a flancului stang al frontului sudic romanesc. Teritoriile rapite de Poarta si transformate in kazale au fost eliberate; cetatile insa, datorita lipsei artileriei de asediu, au rezistat. Cu data de 8 ianuarie s-a trecut la dezorganizarea sistemului de comunicatii otoman din dreapta fluviului, fiind concomitent atacate garnizoanele de la Macin, Sistov, Nicopole si Rahova. La flancul drept al frontului, oastea transilvana, sprijinita de corpurile de voluntari ale romanilor banateni si de rasculatii sarbi, a respins, in apropierea Timisoarei si Lugojului, fortele otomane-tatare care incercau o strapungere prin Banat, in scopul realizarii, pe teritoriul Munteniei a jonctiunii cu corpul expeditionar otoman de pedeapsa care avea sa incerce fortarea fluviului pe la Rusciuk-Giurgiu. Avand spatele frontului asigurat, Mihai a putut lua masurile necesare stavilirii contraofensivei otomane. Ridicand si taranimea din zona la arme, si-a concentrat oastea la Hulubesti (sat Stram