- Editorial - nr. 145 / 26 Iulie, 2003 In ultima perioada, gratularile de tot felul au devenit o moda in toate sferele societatii romanesti. Numai presedintele Ion Iliescu a acordat cateva sute de diplome, medalii, ordine unor personalitati din "lumea buna", in baza unor recomandari pornite pe filiere politice. Multa lume se intreaba, astazi, ce criterii trebuie sa indeplineasca un individ pentru a fi catalogat ca apartine acestei lumi, bulversata de tranzitie, prinsa pe soclu cu doar trei piuneze ruginite. Un baron local, cu mult tupeu, imbogatit prin inginerii financiare necurate, prin prostitutie politica, jaf mascat din avutia nationala, crede ca face parte din lumea buna. Sau o Magdalena trecuta pe langa scoala, mai ales pe inserate, frumusica si disponibila pentru aventuri, ocheste un barbat avut, trecut de a doua tinerete, ii suceste mintea cu boscoane moderne, promitandu-i ca, la o adica, o sa-l ingroape cu sapte preoti, din care unul sa-i cante la groapa "Doamne, la dusmanii mei…", dupa ce s-a plimbat prin lume se crede doamna cu de la sine putere si uita de unde a plecat. O alta cucoana, purtata de valul politic, dintr-un partid in altul, ajunge intr-un post important si ii declara unei foste colege: "Stii, draga, noi astia din lumea buna, am discutat la un picnic despre activitatea intelectualilor mureseni si am constatat ca tare mai sunt dezbinati". Lume, lume, tare ai mai ajuns cu fundul in sus, incat astazi prieteniile de altadata s-au uitat pe motiv de apartenenta la un partid sau altul. Am avut un prieten - in regimul trecut, cand halba de bere dintr-un singur sortiment se vindea la crasma "Pufoaica rupta" din cartierul Tudor, dupa o ora de asteptare, numai asortata cu o chiftea veche sau un peste oceanic prajit - discutam multa politica si chestii de specialitate. In democratie, printr-un concurs de imprejurari, omul a ajuns intr-un post impor