- Istoric - nr. 145 / 26 Iulie, 2003 Campania pentru Dunare Dupa victoria de la Silistra (Dristor), oastea romana a trecut la eliberarea cetatilor dunarene, detasamentele ramase alaturi de Mihai readuncand la trupul tarii Giurgiu, apoi Turnu, in timp ce oastea lui Aron Voda elibera Ismailul, macelarind garnizoana otomana. Continuandu-si inaintarea spre nord, gruparea banului Mihalcea a lovit garnizoana otomana de la Harsova, apoi, jonctionand cu fortele transilvanene ale lui Albert Kiraly, dupa un asediu de 16 zile, a eliberat, la inceputul lunii martie, Braila. Concomitent, oastea lui Aron Voda a obtinut succese rasunatoare la Chilia, Cetatea Alba si Tighina (Bender), reusind sa realizeze jonctiunea cu fortele lui Mihai in nordul Dobrogei eliberate, pe bratul Sfantul Gheorghe. Potrivit rapoartelor agentilor Ligii Crestine, la sfarsitul acestei campanii, in luna aprilie, Mihai "a dobandit tot ce stapaneau turcii dincolo de Dunare, pana la Marea Neagra" tinand "acum aproape intregul curs al Dunarii pana la mare", fapt ce-i permitea sa ordone executarea unor incursiuni in adancimea teritoriului inamic, in scopul dezorganizarii sistemului defensiv otoman nord-balcanic si al blocarii "puntilor si drumurilor pe care erau trimise merindele la Belgrad" pentru teatrul de operatii din Ungaria. Exceptand garnizoana slabita a Silistrei, pe intreaga linie a Dunarii, singura forta otomana capabila de riposta ramasese garnizoana Vidinului. Incercarea ei de rasturnare a situatiei prin lovirea fortelor de acoperire lasate de Mihai in Oltenia, pe timpul executarii operatiilor din rasaritul Munteniei si Dobrogea, a suferit un esec rasunator, corpul expeditionar vidinean fiind zdrobit la Craiova de voluntarii sud-dunareni si detasamentele ostirii de tara ramase sub comanda lui Deli Marcu. Cu aceasta victorie, controlul romanesc se reinstala integral, ca pe vremea lui Mircea cel Batr