- Social - nr. 145 / 26 Iulie, 2003 "In timp ce ma aflam in Australia, am primit vestea ca nora mea din California a fost ranita grav intr-un accident de automobil, in urma caruia masina a fost distrusa. Fiica ei de noua ani, care se afla alaturi, a fost si ea ranita. Cand am sunat sa aflu amanunte, nepotica, drept raspuns la intrebarile mele, a exclamat: Am vesti bune! Am primit in dar o pisica! Apoi a urmat o descriere amanuntita a pisicii. Iisus ne-a invatat sa devenim asemenea copiilor, sa privim evenimentele in mod detasat, chiar pe cele tragice. Putem sangera, putem fi traumatizati, si totusi putem trai bucuria acelor lucruri mici, care pot fi considerate copilaresti. Exact acest lucru mi s-a intamplat si mie la inchisoare. Am fost infometati, batuti, torturati. Ani de zile am fost izolati si am stat singuri in celula, fara a auzi macar o soapta. Oare azi vor fi multi viermi in ciorba? Ni se va da voie sa folosim WC-ul? Ma vor bate azi? Cum sa fac la interogatoriu sa nu denunt pe altii si sa le pricinuiesc arestarea? Voi fi eliberat vreodata? Aveam probleme, dar nu le lasam sa ne obsedeze. In ziua botezului, pastorul evreu crestin, Isaac Fernstein, mi-a spus: Reuben (numele meu ebraic) va trai si nu va muri. Intr-o atmosfera similara, Shakespeare spunea despre regele Richard al II-lea: Pentru supusul Sau, Dumnezeu are un inger slavit. Si cand ingerii lupta, oamenii cei slabi trebuie sa cada! Avand mintea astfel ocupata, nu pierdeam vremea, intre batai si torturi, gandindu-ma la cat de rau am fost batut sau temandu-ma cat de rau voi fi batut din nou. Dimpotriva, recitam versuri din Scriptura, din Shakespeare si alte poezii, compuneam chiar poeme. Dupa ani de izolare, am fost mutati in celule comune. Acolo am intalnit mai multi teologi, unii dintre ei ebraisti rafinati sau cunoscatori de limba greaca. Acum gandurile mele puteau fi schitate si cizelate. Mai tar