O batranica pe nume Cristoiu
Alex Stefanescu mi-l zugravea, in urma cu cinci-sase ani, pe Cristoiu, din perioada cand ambii lucrau fructuos la SLAST (Suplimentul Literar al Scanteii Tineretului). Din spusele sale, se contura un om simpatic, generos, suplu la gand, modest.
Cum eu cunosteam un Cristoiu aproape la viceversa acelui portret, m-am mirat foarte, nelinistindu-ma daca nu cumva le vad pe toate invers si necesit tratament ocular de urgenta.
Din fericire, sunt sanatos tun. Nu eu sunt pe invers, ci el, Cristoiu, cu care nu s-a intamplat nimic deosebit. Doar ca n-a rezistat la succes, asa cum altii au rezistenta moale in fata esecurilor.
Si-a rezultat acel Cristoiu pe care-l stim foarte bine. Un ins tiutor de minte, deseori grobian in scrierile sale, degraba varsatoriu de sange nevinovat si de cerneala nevinovata. Un ins care le stie pe toate, un ins autoplasat in buricul sistemului solar, astrelor revenindu-le obligatia de a hori in jurul fiintei sale. Un ins vechi purtator de cocoasa literara, complexat si tupeist.
Nu stiu ce consecinte emotionale au, in randul cititorilor, slovele scrise de Cristoiu prin gazete. Stiu doar cateva consecinte materiale ale acestora, Cristoiu pierzand rasunator, in Justitie, unele procese de presa intentate de colegii sai de breasla. Astfel, a ajuns in postura neplacuta de a fi incredintat pe mana portareilor.
Si-atunci, cu fatarnicia pe care doar oamenii politici o pot avea, cativa proeminenti ai Romaniei s-au oferit sa puna mana de la mana, sa faca o cheta pentru sinistratul Cristoiu. Iliescu e unul dintre saritori, Oprisan e altul.
Pomana pentru Cristoiu! Cristoiu face trotuarul, incasand banii anticipat, asa cum cere practica in domeniu.
Bravo, maestre! Nici pana acum nu cred ca-ti era foarte usor sa te privesti dimineata in oglinda.
Prob
