Arte Plastice. O dupa-amiaza la Mogosoaia, cu Ariana si Ion Nicodim. Despre Ariana si Ion Nicodim am citit pentru prima oara in urma cu mai bine de douazeci de ani (eram studenta atunci), pe cand aparea cartea d-nei Zoe Dumitrescu Busulenga, "Periplu umanistic". Exista acolo o foarte frumoasa si plina...
Arte Plastice
O dupa-amiaza la Mogosoaia, cu Ariana si Ion Nicodim
Despre Ariana si Ion Nicodim am citit pentru prima oara in urma cu mai bine de douazeci de ani (eram studenta atunci), pe cand aparea cartea d-nei Zoe Dumitrescu Busulenga, "Periplu umanistic". Exista acolo o foarte frumoasa si plina de caldura descriere a celor doi, dar si o relatare a intensei lor activitati artistice de la sfarsitul anilor 60, cand se aflau cu o bursa de studiu la Accademia di Romania din Roma. Dupa multi ani, cu totul intamplator, am auzit vorbindu-se la fel de frumos despre ei, in casa unor prieteni din Brasov, orasul in care m-am nascut. De catva timp, lucrez la Muzeul Taranului Roman, unde am avut destul de des ocazia sa le aud rostite numele si sa le scriu chiar eu invitatii la cateva manifestari ale muzeului sau scrisori de felicitare cu diverse ocazii. Dar n-am reusit sa-i vad niciodata. Anul acesta insa, in noaptea de Sanziene, la Muzeul Taranului Roman, am cunoscut-o, in sfarsit, pe d-na Ariana Nicodim. Era intocmai cum mi-o inchipuisem: plina de blandete si caldura. Un chip luminos si senin, ochi veseli si prietenosi. Bun-gust si rafinament, purtate cu mare modestie, de un om foarte fin si delicat. Poate de aceea nici nu mi-a fost prea greu sa ma apropii de ea, povestindu-i, fara sa stau prea mult pe ganduri, imprejurarile (mai putin obisnuite) in care o "cunoscusem". Cred ca a fost placut surprinsa, poate chiar a emotionat-o aceasta readucere in memorie a unor vechi si frumoase amintiri. Dar cu o delicatete extraordinara si parca cu sfio
