Admiterea computerizata in licee si scoli de arte si meserii din aceasta vara parca nici n-ar fi existat. Nu tu scandal, nu tu mitinguri, nu tu declaratii sforaitoare, bombastice, in afara legii, nu, Admiterea computerizata in licee si scoli de arte si meserii din aceasta vara parca nici n-ar fi existat. Nu tu scandal, nu tu mitinguri, nu tu declaratii sforaitoare, bombastice, in afara legii, nu, contestatii, nu, lesinati, luati cu salvarea, nimic! Prea de tot! Chiar nimic?! Furat de necazurile provocate de bacalaureat si de titularizare, ministrul insusi pare a fi pierdut sansa de imagine, fiindca in toata nebunia ultimei luni a existat si la educatie o intamplare pozitiva pe care, insa, se pare, chiar pastorii sai au uitat-o. Mai bine spus, au ignorat s-o exploateze mediatic. Lasand ironia la o parte, trebuie dat cezarului ce-i al cezarului: admiterea in licee a reprezentat o reusita, acel gen de activitate bine organizata, bine reglata, care a mers ceas, normal, asa cum ar trebui sa se intample cu toate actiunile si activitatile Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului. ADLIC 2003 a decurs fara stres, bataie de cap si isterie si a reprezentat acea normalitate pe care, in nebunia cu care ne-am invatat, aproape ca n-o mai recunoastem. Intr-o lume normala, intr-o tara normala, cu o presa normala, repartizarea computerizata poate insemna totusi subiect de articol, tocmai prin capacitatea evenimentului de-a arata ca, atunci cand specialistii sunt lasati sa-si faca treaba, cand se doreste cu adevarat gasirea celui mai eficient si corect mod de rezolvare a unei probleme, minunea normalitatii se poate intampla. Ale ministerului au fost ideea (admiterea computerizata s-a realizat pentru prima oara in Romania in 2000, initiativa apartinand ministrei Andronescu) si vointa de a pune in practica un sistem performant si cat mai putin coruptibil. Tot dinspre minister a