Sfantul Care Deschide Cerul. La Manastirea Recea, pe urmele parintelui Ioan Iovan . Cele doua izvoare. De la inceputul Saptamanii Patimilor, nici un strop de ploaie n-a mai cazut peste Manastirea Recea. La 20 de kilometri spre rasarit si apus a turnat din belsug, aici niciodata. Oamenii se uita in ce...
Sfantul Care Deschide Cerul
La Manastirea Recea, pe urmele parintelui Ioan Iovan
Cele doua izvoare
De la inceputul Saptamanii Patimilor, nici un strop de ploaie n-a mai cazut peste Manastirea Recea. La 20 de kilometri spre rasarit si apus a turnat din belsug, aici niciodata. Oamenii se uita in cer, asteptand o minune de la albastrul incremenit, de otel. Batranii satului zic ca s-a intepenit luna in varful cerului. Unul, Nene Bonta, mos priceput in stihii, a coborat intr-o seara din bordeiul lui si le-a talmacit tuturor, mohorat: "No, vedeti cum sta luna? Numa cu cornurile-n sus sta. Nu poate cadea galeata ploii dintr-insa. Cand s-o-nturna luna cu cornurile spre lume, numa atuncea or sa fie ploai mari...". "Si cand o sa se-ntample asta?", au vrut sa-l intrebe oamenii, caci arsita nu contenea. "Cand s-o intoarce luna cu cornurile catre pamant?", dar solomonarul a murit acum doua luni, lasandu-i fara raspuns. Apa fantanilor s-a stricat, o scoti cu mal si-i salcie. Nu se mai poate bea. Calugarite cu palarii largi, de paie, merg pe carare catre Izvor, amestecandu-se in sirurile de tarani, se plang impreuna cu ei de vitregiile secetei, se intorc incovoiate de galeti pline de licoarea binefacatoare. Izvorul Recea a dat numele satului si al manastirii. Izvorul care nu seaca niciodata, care tasneste de secole fara oprire, rece, proaspat si bun, dintr-o spinare de deal, la marginea asezarii. Singurul. Unii oameni vin cu bidoane, din satele apropiate, altii de la 15 kilometri, de la Targu-Mures, altii chiar de mai departe. Duc apoi s
