"Noaptea, pe fulgeratura, atuncea lemnul se fura...". Dupa unele statistici, padurile Romaniei s-au redus cu 50% in ultimii 13 ani. Marii bogatasi ai tranzitiei, politicieni si asa-zisi oameni de afaceri, au distrus fara crutare codrii "de arama" cei mai falnici, padurile "de argint" cele mai frumo...

"Noaptea, pe fulgeratura, atuncea lemnul se fura..."

Dupa unele statistici, padurile Romaniei s-au redus cu 50% in ultimii 13 ani. Marii bogatasi ai tranzitiei, politicieni si asa-zisi oameni de afaceri, au distrus fara crutare codrii "de arama" cei mai falnici, padurile "de argint" cele mai frumoase. Un poet ca marele Eminescu aproape ca n-ar mai avea astazi ce sa cante in versurile sale nemuritoare. Pusi pe capatuiala, proprietarii de gatere, exportatorii, firmele-capusa, in cardasie cu politistii, padurarii si brigadierii silvici, au dus un adevarat "blitzkrieg" impotriva fondului forestier din Carpati. Pe de o parte, Romsilva, pe de alta, diversi "investitori privati", ca niste pasari de prada, si-au infipt securile unde erau copacii mai falnici, doborand fara mila in stanga si-n dreapta. Parlamentari, ministri, prefecti si presedinti de Consilii judetene, personaje cu nume sonore in viata publica, au gasit de bon ton "sa-si traga" pentru zile negre cate o firma de exploatare forestiera, legata de una de exportat busteni si cherestea. Tari lipsite de padure, precum Ungaria si Austria, au capatat, in sfarsit, ceea ce si-au dorit cu ardoare, de pe vremea cand reprezentau un imperiu: accesul liber la lemnul romanesc! Firme straine celebre au ajuns sa liciteze legal, dar potrivit unor legi strambe scoase de Parlamentul Romaniei, cumparand nu cu vagonul, nu cu trenul sau vaporul, ci cu... muntele. (In Apuseni, austriecii rad padurile precum barba, iar in Covasna-Harghita apocalipsa lemnului a coborat deja pe pamant). Padurea a fost bogatia cea mai