In inima Capitalei, la marginea strazii stau parcate limuzine de lux, peste care se revarsa de la bordul unei „Dacii“ jalnice sonoritati de manea. Tinarul, ramas pironit la volan, pare cazut in transa, pierdut in mrejele vaicarelilor intonate de vocea labartata a claparului adolescent, cu fani „rai“ unde nici n-ai banui. Doi body-guarzi, patrunsi, si ei, de voluptate, uita aproape de vitrina bijuteriei avute in paza si lupta vizibil, din greu, pentru a-si tine in friu chiuituri instinctuale, de mama focului. Dar, parca, numai ei ofera un asemenea spectacol?

Vi s-a intimplat sa participati la vreo excursie scolara cu autocarul? Pentru antren, pe tot drumul, se asculta muzica prin instalatia sonora a masinii, conectata la unul dintre posturile de radio, cum ar fi Pro FM, Contact, Star. Vai de capul soferului sa-i scape manevra butonului spre Romantic, risca linsajul, judecind dupa valurile de fluieraturi stirnite. Singura alternativa salvatoare pentru el este sa accepte oferta venita din bancile ultime, sub forma unei casete cu manele. Si atunci incepe distractia (desi mai exact spus ar fi: isteria) colectiva. Ia nastere un vacarm intrecut numai de ceea ce urmeaza sa se intimple la destinatie, pe parcursul petrecerii de seara. Care seara? Pina noaptea tirziu, vazduhul vuieste, fierbe, clocoteste, strabatut ba de gemete patimase, ba de oftaturi din fundul rarunchilor, preluate, amplificate, imbogatite cu adaosuri personale. Lalaiala se generalizeaza contagios, fiindca nu prea exista vreo regula nici in linia melodica, uniforma si exasperant monotona, nici in insiruirea vorbelor, reductibile la un soi de litanie de inima albastra, pigmentata cu aluzii deocheate, chipurile pentru eliberarea imaginatiilor juvenile de eventuale reziduuri inhibante. Ar fi dificil de inchipuit texte mai sumare, la limita vulgaritatii, un desfriu diletant sub toate aspectele: lexi