Stimate Ion Bogdan Lefter,
Am fost socat de iritata reactie a doamnei Angela Jianu la interviul meu, Textul nomad. Dupa „camaraderescul salut huliganic“ de despartire din replica Domniei Sale (Observator cultural Nr. 178/2003), intelegeti, fireste, de ce apelez la aceasta indirecta adresare. Nu este o incercare de „anonimizare“ a doamnei Jianu, cum nu a fost nici in interviu, unde ma straduiam doar sa explic o situatie unui interlocutor american pentru care numele si palmaresul traducatoarei erau irelevante. Important era doar faptul ca vorbeam despre o „traducere fidela“, care a trebuit, totusi, in ciuda calitatilor ei, sa treaca prin complicate faze de editare.
O traducere „fidela“, repet, care „a parut“, in engleza (americana), timida, inhibata, uneori si bizara, din pricina diferentelor dintre cele doua (chiar trei) limbi si culturi. Cind si-a incheiat munca, doamna Jianu mi-a precizat ca ramine in sarcina autorului si a editorului sa se descurce mai departe si nu a mai cerut, ulterior, timp de un an de zile, informatii despre soarta volumului. „Laborioasa munca“ de redactare, care a inclus nu doar inevitabile modificari ale traducerii, ci chiar si ale textului scris de autor, tinea, cum bine spune Angela Jianu, de „un proces creator-editorial firesc“. Asa s-a si intimplat.
Nu a fost in intentia mea de a diminua, in nici un fel, importanta muncii de traducator si competenta doamnei Angela Jianu. Si nu pot sa-mi justific perplexitatea altfel decit reproducind paragraful incriminat din interviul meu: „Un caz interesant a fost, recent, The Hooligan’s Return. Traducatorul, ales prin concurs, o persoana de origine romana, traind de mai multa vreme in Anglia, a furnizat o traducere fidela originalului. Fidelitatea fata de originalul romanesc facea ca versiunea engleza sa para, stilistic, timida, inhibata, dar permitea intelegerea intenti
