Sosim cu trenul, dupa o noapte de drum, la Sighet. Un minut in Spatiul de reculegere si rugaciune deschis spre cer in forma de cruce. In impluvium picura ploaia: se rasfrange cerul schimbator de dupa lunga seceta.
In fosta curte de preumblare a detinutilor impresionantul "Cortegiu al Sacrificatilor" al tanarului sculptor Aurel Vlad: barbati si femei, goi, inaintand (spre abis, spre lumina). Incerc, eu cel din carne, un moment, sa intru in cortegiul de bronz. Freamat in mijlocul trupurilor, aere perenium.
Vizita, prea scurta, a salilor muzeale. Trebuie sa revin. Aproape 50 de ani de istorie, inclusiv grotescul kitsch ceausist. Nu trebuie uitat ca aici, in Romania, a fost singura rezistenta armata. La urma, cum spune Blandiana, nu mai era nici o speranta de victorie dar trebuia afirmata demnitatea.
Sedinta de deschidere. Sala e compusa din mai bine de o suta de tineri din Romania, Republica Moldova si Ucraina. Figuri gratioase, gracile. Adolescenti, cativa studenti care vin a treia, a patra oara. Vom reusi a-i face sa inteleaga? E o sansa a memoriei. Incerc ecuatia: "a-ti aminti = a intelege".
Ana Blandiana se intreaba in ce masura memoria trebuie reconstruita prin adunarea fragmentelor din noianul istoriei. Ion Gavrila Ogoranu, binecunoscut, unul din ultimii rezistenti din munti, ascuns timp de 22 de ani, acum un om de 81 de ani, de o mare vigoare. Ideea lui fundamentala: respingerea comunismului e singura conotatie a rezistentei. O rezistenta repede disperata dar pentru onoare, pentru "istoria vie, istoria care sufera". Pentru legitimitate de asemeni (rezistentii se considerau "Armata Nationala Romana" - cu buna dreptate in acea perioada de ilegitimitate), cu un caracter crestin. Foarte putini dintre informatori au facut rau; cei mai multi spuneau ce le recomanda Armata Nationala pentru a insela Securitatea.
Tactica in Fagaras: abs
