- Istoric - nr. 146 / 29 Iulie, 2003 RIPOSTA OTOMANA. PERICOLUL DISPARITIEI STATALE Deschiderea frontului "dacic" a provocat panica la Istanbul. Socotit raspunzator, Sinan Pasa a fost inlocuit cu rivalul sau Ferhad Pasa, care a decis retragerea fortelor de pe teatrul de operatii din Ungaria, devenit secundar, chiar in conditiile in care imperialii trecusera la contraofensiva, asediind Granul (Esztergom) si concentrarea intregului efort militar la Dunare. Obiectivul principal, vital pentru mersul in continuare al "razboiului nemtesc" il constituia, pentru otomani, in noua situatie politico-strategica, cucerirea Tarilor Romane. Transformarea lor in simple provincii otomane (vilayete) ar fi adus Portii avantajul unui bastion strategic la flancul stang al frontului imperial din Ungaria, dandu-i posibilitatea intoarcerii acestuia si lovirii decisive a fortelor habsburgice aflate in ofensiva. Planul de campanie otoman prevedea fortarea Dunarii pe la Rusciuk-Giurgiu, inaintarea pe directia Giurgiu-Serpatesti-Hulubesti-Singureni-Bucuresti si ocuparea capitalei Munteniei. Caderea acesteia ar fi permis dezvoltarea ofensivei in doua directii: spre Moldova, principalul obiectiv fiind Iasul, si spre Transilvania urmand ca, dupa ocuparea intregului spatiu romanesc, ostile otomane sa se concentreze la hotarul nord-vestic al principatului romanesc intracarpatic. Din mers urma sa se treaca la introducerea administratiei otomane, misiune asumata de Giafer pasa, fost bey de Caffa si de Sirvan, numit beylerbey la Iasi si de Satirci Mehmed pasa de Anatolia, la Bucuresti. Amenintarea era cu atat mai grava, cu cat Polonia se pregatea sa invadeze Moldova, iar Sigismund Bathory, ros de ambitii, uneltea sa ajunga rege al "Daciei", fapt dovedit de arestarea lui Aron voda, la 24 aprilie 1595. Diplomatie si rezistenta In aceste conditii, facand dovada unei deosebite luciditati politice,