DJ Democracy nu e numele unui tip care stie sa mixeze prin cluburi – e o marca. Marca apartine, evident, unui proiect, iar proiectul, ca orice proiect care se respecta, are la baza o idee. Ideea, oricit am da-o cotita, e atit de simpla incit multi se si mira ca cineva a avut curajul s-o puna in practica. Din fericire, a mai fost testata, dar nu pe la noi, ci pe undeva prin jurul malurilor Tamisei. De acolo a adus-o un tip cu o frizura ciudata care, desi se numeste Tom Wilson, isi ortografiaza numele de scena cu zero: DJ T0m W.
Brighton-Bazar-Bucuresti
Cam greu de crezut, insa, ca Romania, inca greu incercata de digerarea acquis-ului comunitar, mai are stomac si pentru mode britanice, straine chiar si unora dintre vecinii europeni. Si totusi... sa lasam subtilitatile, aici nu vorbim de politica, ci de muzica. Poate e adevarat ca jumatate dintre pustii din Romania vor sa emigreze, in timp ce jumatate dintre pustii de peste Canalul Minecii vor sa ajunga sa schimbe lumea. V-ati intrebat, insa, ce viseaza cealalta jumatate? In Marea Britanie, raspunsul e simplu: vor cu totii sa devina DJ! Dovada: in ultimul an, vinzarile de pick-up-uri le-au depasit pe cele de CD-player-e. Din fericire, cind n-ai bani nici de una, nici de cealalta, exista amaritul de calculator si formatele digitale, mult mai usor de piratat decit vinilul. Si cu asta se ocupa nu chiar jumatate dintre pustii romani, dar o buna parte cu siguranta: pun muzica la petreceri, fac sesiuni cu prietenii, isi omoara singuri timpul alcatuind playlist-uri pentru diverse stari (sufletesti si nu numai). Dar pentru a deveni DJ profesionist (i.e. cu fani, nume si, in cele din urma, cu bani) e nevoie de mai mult decit de talent – pentru ca cererea e excedata de oferta. Atit in Marea Britanie, cit si in Romania.
Britanicii, insa, n-au asteptat sa se ascuta prea mult lupta de cl
