Vacanta in care tocmai a intrat presedintele Iliescu nu pare a fi benefica pentru latura democrata a acestui domn Hyde al politicii romanesti. Dupa ce s-a razboit citeva saptamini cu deciziile Curtii Supreme, incercind sa se substituie ei si sa dea decizii „juste“ (cuvintul, cu un usor iz proletcultist, nu e ales intimplator), obosit dupa un an greu in care a intrat – e vorba de anul activ, care urmeaza vacantei de vara –, asa-zis certindu-se cu Adrian Nastase pe tema alegerilor anticipate, presedintele a decis sa-si ia o pauza de o luna. Aceasta nu inainte de a arunca inca o „bomba“ care sa umple bine paginile ziarelor pe timpul concediilor generalizate ale institutiilor statului, dupa o tehnica binecunoscuta: posibila gratiere a lui Miron Cozma. Scenariul e familiar nu numai pentru ca reprezinta o revenire la practicile adinc inradacinate ale unui pattern deja bine localizat, ci si pentru ca aceeasi problema, a gratierii lui Miron Cozma, se punea exact cu doi ani in urma. Solutia de atunci a fost, dupa cite se pare, o aminare.

Ridicind din nou chestiunea gratierii lui Miron Cozma, Ion Iliescu se pune intr-o situatie, din nou, inacceptabila. Pina si circumstantele in care declaratiile sale au fost facute ridica semne de intrebare asupra intregii discutii, de vreme ce, la data la care a fost verbalizata explicit pentru prima data (17 iulie, intr-o emisiune a lui Adrian Paunescu), chestiunea nu fusese nici macar evocata, in mod public, de avocatii celui in cauza. Ion Iliescu a raspuns la un comentariu al interlocutorului sau, care deplingea gravitatea pedepsei principalului actor al mineriadei din 1999. Nu oricum, ci folosind presupusele comentarii ale ministrului de Interne numit in functie chiar in toiul evenimentelor de atunci, Constantin Dudu Ionescu. Presedintele a fost atit de „stimulat“ de sugestiile titularului de emisiune, incit a continuat sa br