Istoria insasi a Agendelor lui E. Lovinescu este iesita din comun, pe masura unui timp sarit din tatani. In 1948, dupa plecarea din tara a fiicei lui, Monica Lovinescu, autoritatile comuniste confisca apartamentul care apartinuse criticului si fusese platit din leafa lui de profesor secundar. Biblioteca este incarcata in camioane pentru a fi arsa (distrugerea din acei ani a bibliotecilor marilor intelectuali, ce fabuloasa tema de cercetare!). Fosta sotie a lui E. Lovinescu, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu, a reusit in timpul perchezitiei sa sustraga caietele care contineau in manuscris romanul inca inedit Malurenii si Agendele. Le-a imbracat, s-a invesmantat cu ele, punandu-le in jurul trupului si legandu-le cu o sfoara. Pentru a disimula ca se prefacuse ea insasi intr-un pachet, a tras pe deasupra o rochie, pe care a rupt-o pentru a incapea si a prins-o apoi cu ace de siguranta, iar pe deasupra si-a pus o haina. Astfel ascunse, manuscrisele au fost duse la o ambasada straina, de unde au ajuns la Paris, la Monica Lovinescu. Din cele 14 caiete ale Agendelor, unul totusi s-a pierdut. Dupa un deceniu de la acest episod senzational, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu a fost arestata. Avea 71 de ani. A fost condamnata la 18 ani de inchisoare si a fost, practic, ucisa in puscarie. In 1977, la Paris, fiica ei si a lui E. Lovinescu, Monica, avea sa fie tinta unui atentat pus la cale de aceleasi autoritati comuniste de la Bucuresti.

Dupa 1990, Monica Lovinescu a acceptat publicarea Agendelor, intr-o editie supervizata de ea si ingrijita de Gabriela Omat si cu o prefata si adnotari de Alexandru George. Foarte rezervat, de nu sceptic de-a dreptul fata de insemnatatea in sine a Jurnalului lovinescian, socotindu-l "text secundar" si tinand de "subsolul literaturii", acesta ii gasea totusi o "mare importanta", dar "pentru istoria literara a epocii, nu pentru literatura". In c