„Pictorul trebuie sa traiasca in izolare si sa munceasca“, declara Manuel Salinas intr-un interviu realizat acum citiva ani. Sint cuvintele unui artist care, de-a lungul carierei, a reusit sa impuna un veritabil cod al creatiei, numarindu-se printre cele mai importante figuri ale artei spaniole contemporane. Aprecierea de care se bucura Manuel Salinas a fost demonstrata si de prezenta, la vernisajul expozitiei de la Muzeul National de Arta, a insesi Maiestatii Sale Regele Juan Carlos I al Spaniei, aflat la momentul respectiv intr-o vizita in Romania.
Expozitia deschisa pe parcursul lunii iulie la Bucuresti, ce a urmat unui alt eveniment cultural important – intilnirea cu pictura lui Eduardo Arroyo –, a reunit lucrari din creatia recenta a lui Salinas. Atingerea maturitatii artistice, la inceputul anilor ’80, i-a permis lui Salinas sa realizeze acea dorita detasare de realitate, devenind un pictor strict abstract, cu o expresie adinc personala. Drumul pina la epurarea formelor, pina la maxima concizie a gestului, pina la rafinata investigare a culorii nu a fost unul usor pentru Salinas – care, desi a incercat sa se tina departe de cercurile artistice ale orasului Sevilla, mai ales in tinerete nu a putut respinge total influentele venite din partea colegilor de generatie.
La inceputul carierei sale, in anii ’60, Salinas s-a dedicat unui figurativ cu valente expresioniste, materializat intr-o serie de autoportrete cu un modelaj concis. Liniile sigure si cromatica neutra veneau, ca si in creatiile colegilor sai Carmen Laffón, José Luis Mauri si Jaime Burguillos, din influenta pictorilor tinind de modernitatea moderata, precum Benjamin Palencia, Zabaleta si Ortega Muñoz. In aceasta perioada, Salinas a studiat in paralel arhitectura, artele si literele, pina in momentul in care a decis ca trebuie sa se dedice exclusiv picturii. Cultura sa vizuala s-a imb
