Cu ciudat sentiment de urgenţă, Pedro Tamen, unul dintre cei mai interesanţi şi mai culţi poeţi portughezi, traduce actualmente pe nerăsuflate Á la recherche du temps perdu. A început dificila acţiunea în martie 2001 şi a transpus în portugheză mai mult de jumătate de text; propunîndu-şi ca, pînă la mijlocul anului 2004, traducerea integrală a romanului făcută de el sub forma a şapte volume să se afle în librării.

A fost, probabil, soarta lui Proust aceea de a-şi găsi cu greu traducătorul ideal. Mereu el a ieşti la lumină încet, după ce a purtat în sine textul proustian decenii la rînd. Cînd "naşterea fericită" ajungea la termen, totul s-a desfăşurat de obicei în transă, rapid, ca şi cum ar fi plutit în aer spaima de o nenorocire.

Au existat, bineînţeles, şi pînă acum transpuneri ale lui Proust în portugheză: brazilianul Mário Quintana oferise o variantă completă din Recherche în urmă cu cîteva decenii; de curînd, Miguel Serras Pereira a tradus extrem de inspirat, de altfel Un amour de Swann. De data aceasta însă pare-se că Proust şi-a găsit, în sfîrşit, Traducătorul cu majusculă.

Exact aşa cum s-a întîmplat şi în România ne vine să adăugăm imediat. După ce Radu Cioculescu începuse, în timpul războiului ultim, titanica întreprindere, au trecut mulţi ani pînă ce, într-o formă relativ acceptabilă, Recherche să apară integral în limba noastră. Tentativa lui Vladimir Streinu, deşi executată de un mare om de cultură, este fragmentară şi nereuşită. Antologia Irinei Eliade, bine tradusă, rămîne şi ea doar o antologie. A fost nevoie să vină deceniul al nouălea al secolului, adică siniştrii ani ’80 şi "epoca de aur", pentru ca în spirit compensatoriu, probabil Irina Mavrodin să se apuce de lucru şi să dea varianta românească într-adevăr extraordinară a romanului proustian, variantă ajunsă acum la capăt.

Există şi o altă asemănar