Cele dintâi discuţii despre originea românilor sunt opera cronicarilor. "De la Râm ne tragem", spune cu emfază Grigore Ureche dând pentru prima oară expresie într-o operă cultă unei realităţi congenere românilor. Pentru Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir cucerirea romană a fost "Descălecatul cel dintâi"; geto-dacii nu sunt decât un element secundar şi neglijabil, din punctul lor de vedere, al etnogenezei noastre. Lungă vreme, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, istoria geto-dacilor şi contribuţia lor la formarea poporului român nu au fost luate în considerare. Odată cu Hasdeu, aflat sub influenţa studiilor de indoeuropenistică cultivate intens în universităţile europene, se fac primele cercetări serioase în domeniul tracologiei la noi. Pentru a veni în sprijinul celor care voiau să se dedice acestei discipline Odobescu publică în revista lui Hasdeu Columna lui Traian o bibliografie a scrierilor referitoare la geto-daci. Prima sinteză asupra Daciei preromane îi aparţine lui Tocilescu. Tracologia a devenit la noi definitiv o ştiinţă datorită lui Vasile Pârvan.

Paralel s-a dezvoltat în literatura română sub influenţa romantismului european toposul dacic. Romanticii cultivă cu precădere perioadele obscure ale istoriei, Preistoria şi Evul Mediu timpuriu, epocile când se constituie primele coagulări statale. Englezii îşi îndreaptă privirile spre lumea celtică, de unde succesul extraordinar al Poemelor osianice, falsul săvârşit de MacPherson, francezii se entuziasmează de eroismul lui Vercingetorix şi de înţelepciunea druizilor, germanii sunt pasionaţi de monografia istoricului roman Tacitus Germania şi sunt pătrunşi de faptele eroilor nibelungilor şi de religia lui Odin; italienii volens nolens îi cultivă pe romani. Cu toată această mitologie a substratului prestigiul Romei este atât de mare, încât ideea apartenenţei la sfera de influen