Unde ma duc, dau peste Gustav R=FCckert, prietenul pensionar despre care va povestisem ca, dupa ce si-a aprins dosarele de la Securitate in cap, se apucase sa traduca un manual politic despre "arta coruptiei". Pasiunea sa pentru politica s-a transformat, treptat, in obsesie; iar intre obsesie si patologic, se stie, e un prag foarte mic - cam cat pragul care separa partidele si de care, totusi, se-mpiedica unii cand se uita in sus, dupa pragul electoral. Orice atinge devine, subit, instrument politic, cu aceeasi dexteritate cu care scamatorul sef al Finantelor transforma bugetul de stat intr-un "instrument al partidului de guvernamant". Asa ca, in felul sau, inutil si sprintar, Gustav se pregateste de campania electorala. S-a apucat sa faca si niste afise - pe care, fireste, nu i le-a comandat nimeni. Unul, de pilda, parodia posterul unui film, "Pe aripile votului", unde mustaciosul Clark Mitrea "o" imbratisa pofticios pe durdulia Adrian Leigh. Chestii de-astea. Recent, s-a apucat sa parodieze si Ferma Animalelor - pe care, fireste, n-o sa i-o publice nimeni. Dar cum eu am o sensibilitate anume pentru cauzele pierdute, m-am gandit sa-i fac un pustiu de reclama. Macar ca in 2000 se-mplinisera 50 de ani de la moartea lui George Orwell, "defaimatorul Fermei Animalelor si al lui Big Brother", dupa cum spune Gustav - cu gandul la oile mioritice si la ciobanasul care-a murmurat prima oara maneaua "ma, animalule". Iata, deci, cateva extrase: "...trecut-au anii si s-au nascut multe animale pentru care Lovilutia este doar o poveste confuza, transmisa pe cale orala (...). Pensionarilor nu le e limpede cum anume, dar statistica spune ca ferma se imbogateste fara ca animalele sa devina mai bogate - evident, exceptati fiind porcii si cainii (...) fiindca, asa cum explica neobosit PreseDintele executiv, ei desfasoara o munca nesfarsita de organizare si supraveghere a partidului si