Dialogic, de fapt heteroglossic

În anii ’80, Cristian Moraru se remarca în revistele literare prin articole deosebit de plicticoase, împănate de concepte la modă atunci în teoria literară. Îşi suplinea lipsa de idei cu un belferism academic indigest. Acum, aflăm din nota de la sfîrşitul textului intitulat "Modelul Cărtărescu" versus "Modelul Patapievici", publicat în OBSERVATOR CULTURAL nr. 177, este "profesor asistent de literatură americană şi teoria literaturii şi director de studii graduate la University of North Carolina, Greensboro". Îndoctrinat cu ideologia dominantă în mediile universitare americane, Cristian Moraru se foloseşte în articolul subintitulat Discursuri culturale şi alternative politice în România de azi de noua carte a lui Mircea Cărtărescu, Pururi tînăr înfăşurat în pixeli, ca de un berbece împotriva lui H.-R. Patapievici. În felul acesta vrea profesorul asistent din Carolina de Nord să participe şi el la "«războiul cultural» în curs în România". Dreptul lui. Numai că, enunţîndu-şi în felul său admiraţia faţă de calităţile reale ale volumului de publicistică al lui Mircea Cărtărescu (după opinia lui C. M., "cel mai important scriitor român de după război", dar exploatat, în acest articol, exclusiv sub aspect aşa-zicînd ideologic), beligerantul se avîntă împotriva "duşmanului" cu o înverşunare care-l face să-şi piardă uzul raţiunii. Exaltarea pricinuită de lectura volumului Pururi tînăr... capătă următoarea expresie: "la Cărtărescu primează spiritul postmodern, dialogic, de fapt heteroglossic, polilogic, ca să folosesc termeni făcuţi faimoşi de Bahtin şi Kristeva; spiritul bricoleur, eclectic, heteroclit, democratic (în sens cultural), antielitist, deschis, pluralist-liberal, încrezător în noile sinteze socioculturale şi în formele de comunicaţie (şi comunitate) care se nasc din metisajul cultural actual, din reorganizarea şi diversif