- Social - nr. 147 / 30 Iulie, 2003 Deunazi, ma opreste cu multa bucurie, dupa cum s-a manifestat la vederea mea, un fost coleg de scoala, un om care, asa cum se spune, s-a ajuns. Are o casa frumoasa, nevasta iubitoare si harnica, copii de dat exemplu altora. Toate bune si frumoase pana acum, si, ca doi oameni care nu ne-am vazut de multa vreme, am mai depanat cateva amintiri. Cand sa ne despartim, asa, ca din intamplare, imi face o invitatie la o anume manifestare unde sa ma intalnesc cu un individ, ajuns pe cai mari, individ care, in urma cu cativa ani, manat de o furie inexplicabila fata de ceea ce scrisesem eu, adica adevarul despre o situatie traversata de respectivul, care a fost si este o persoana publica, a "ordonat" unor subalterni sa ma balacareasca, cum le-a venit la gura, ca la usa cortului, fara cel mai mic respect fata de deontologia profesionala care i se cere unui gazetar intr-o defuncta fituica. Cum respectivele "aprecieri" au aparut intr-o gazeta moarta de la inceput, despre morti, sa vorbim numai de bine. La demersurile staruitoare ale fostului meu coleg de a ma intalni cu cel care, avand o vreme painea si cutitul la publicatia in care au aparut marsaviile la adresa mea, crede ca acum, dupa ani, isi poate spala pacatele, n-am putut decat sa refuz cu politete, ingaduindu-mi sa spun ca preocuparile mele nu converg inspre aria de activitate a persoanei in cauza, asa ca, n-am motive si nici interes sa ma vad cu oameni care nu-mi fac placere. Invitatia m-a surprins, cu atat mai mult cu cat fostul meu coleg, in urma cu doar trei ani, nu avea impresiile foarte bune pe care le are acum despre individul in cauza. Dar, si mai surprinzator a fost sa citesc un "laudatio" scris de fostul meu coleg exact la adresa individului in cauza, un laudatio gretos de mieros si care nu poate, pe un om normal, decat sa-l revolte. Stau si ma intreb, cand a fost cinstit si