Schimbaţi dactilograful agramat, ori mai bine umblaţi în urma lui şi faceţi corecturi acolo unde el vă mutilează textele, umbrind bucuria unor versuri izbutite, ca "plânsul învinsului/ cu fiara alături", din varianta cea mai bună a poemului Despre mine. Pentru dumirire, iată cîteva din greşeli: "guşi de privighetorii; vor lâncezii vocile; la gura puşti; uni zic; timpul ce vi-lam răpit". Vă mulţumesc pentru desen. Pare să fie un autoportret ce vă arată blajin întors pentru o clipă cu spatele la bibliotecă. (Constantin Vana, Turda) * Ce părere să avem despre tupeiştii care, la versurile lor trimise prin poştă către reviste pe care abia dacă le răsfoiesc, aşteaptă să li se răspundă nu la poşta redacţiei ci pe mobil? Inutil să credem că în vremurile noastre de sărăcie s-a născut redactorul ideal ce s-ar grăbi, pe cheltuiala lui, să vă comunice dezamăgirea în legătură cu viitorul dvs. literar. Atenţia la cum vă exprimaţi "Am fost membră la câteva cenacluri, dar vreau să mai ştiu şi părerea altor persoane din afara oraşului." ( Mihaela Gâlcă, Bacău) * Vom avea răbdarea necesară şi vă vom aştepta cu versuri nu neapărat vesele ci cât de cât atinse de semnul speranţei şi al memoriei. Cele de-acum sunt epistole dezlânate către iubitul ingrat, către vântul care n-ar trebui să mai "sufle" peste atâta dezolare, peste dorul dvs. secătuitor şi peste mărturisiri de-a dreptul aiuritoare ( "Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa şi suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranţei, a ultimei speranţe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuinţă au greşit şi se căiesc. Consolarea se va dovedi şi în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteţi, încă, dacă nu ne înşeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situaţiile aiuritoare de ex