- Cultural - nr. 148 / 31 Iulie, 2003 Savantul ideal, filosoful si scriitorul roman, hranit din profunzimile cunoasterii, Mircea Eliade, ne-a lasat o opera inestimabila, care dainuie in timp asemeni miturilor. Strabatand labirinturi greu accesibile altora, cu o energie si credinta inepuizabile, cucerit si sedus de taina, el parcurge infinite spatii morale, deschizand portile subterane ale filologiei, istoriei, etnografiei si antropologiei; aduna informatii pe care le compara, descoperindu-le sensuri si semnificatii nebanuite pana atunci, oferind, totodata, noi orizonturi de intelegere si judecata asupra personalitatii umane. Voi aborda latura etico-estetica a operei lui Eliade, vorbind despre aportul imens al scriitorului la dezvoltarea culturii romane si universale. Cel mai important este, fara indoiala, respectul extrem fata de datele pe care le studiaza, recunoasterea caracterului specific si ireductibil al fenomenului religios. Eliade a dus la bun sfarsit o opera de maxima importanta pentru stiinta moderna a religiilor. Cele mai importante capitole ale contributiei sale se pot organiza in jurul a doua axe: studiul sacrului ca ansamblu de coordonate ce permit identificarea, descoperirea si interpretarea diferitelor manifestari ale fenomenului religios ca atare; descrierea si interpretarea miturilor si simbolurilor ca mijloace privilegiate de expresie ale omului, in calitatea sa de om religios. Sintetizand necesitatile societatii contemporane si ale experientei istorice, care atesta rolul important al religiei si mitologiei in constituirea conditiei umane, putem afirma ca valoarea operei lui Mircea Eliade este imensa. Ea rezida in elucidarea continutului ideilor, ritualurilor si traditiei mitico-religioase, prin care oamenii au trait, au suferit, au sperat, oferindu-si un sens propriei existente. Ideea dominanta a cugetarilor filosofice ale lui Eliade este c