Istoria este un concept. Istoria mai inseamna case, monumente, biserici, temple si viata ingropata a celor care au trait inaintea noastra. Cei care au iubit ori au urat s-au bucurat de soarele diminetii, de ploaia amiezii care uda recoltele. Sau care ii bucura pe amantii indragostiti. E vorba de aceeasi poveste a omului "spanzurat" intre casa din cer si cea de pe pamant in care locuieste temporar, disperarea cu care incearca sa priceapa ceva din sensul existentei. Acolo sunt sperante si zbateri, ingeniozitate si uneori inocenta, alteori prostie, reusite si greseli. In orice caz, e aventura teribila a umanitatii intr-o lume pe care vrea sa o cunoasca si sa o domesticeasca. Dar toate astea sunt vorbe goale, nu-i asa? Caci, pentru cei mai multi dintre noi, singura gara cu istoria, dupa absolvirea liceului, este muzeul pe care il vizitam cu ostentatie in concedii, ca sa le aratam prietenilor preocuparile noastre culturale. Si documentarele de la Discovery, atunci cand mai schimbam canalul TV ca sa scapam de reclamele ce ne fragmenteaza serialul preferat. Constanta are muzee. Constanta are muzee in aer liber si muzee ingropate. Sapi o groapa in curte si dai de ziduri. Vine conducta de gaze, se sapa un sant si se ajunge chiar in bucataria grecului sau romanului, la aragazul sarmanului om. Aproape peste tot unde s-au facut lucrari de anvergura, mai ales in Peninsula, dar nu numai, au fost gasite incinte. Unele spatii au fost amenajate, acolo unde se putea. Este exemplul parcului arheologic de pe Ferdinand sau de zidurile refacute ale unui cartier antic, de langa Catedrala ortodoxa. Trecem de fiecare data pe langa toate acestea cu absenta omului marunt, preocupat de treburile profane, cu aceeasi nepasare cu care constantenii in general privesc marea. Altfel, suntem incantati cand gasim grupuri de straini zgaindu-se la ziduri, ascultand explicatiile ghidului, schimband cu int