Satul Obirsa a fost ales pentru organizarea tirgului deoarece aici, pina inainte de instaurarea regimului comunist a existat un puternic centru mestesugaresc al Tarii Zarandului. Cea mai mare parte a satenilor traiau de pe urma olaritului. Nu lipseau nici dogarii si nici mesterii in stoarcerea uleiului din semintele de dovleac. Decenii la rind, de pe urma acestor indeletniciri au reusit sa traiasca destul de bine schimbind produsele lor pe bani si pe marfuri de care aveau nevoie in gospodarii.

Pastrind proportiile, tirgul de la Obirsa seamana oarecum cu marea sarbatoare a motilor de pe muntele Gaina. Locul de intilnire este situat pe virful unui deal. Aici se ajunge destul de greu pe un drum care ocoleste destul de mult. Muzica populara, tarabele cu marfuri de bazar si chioscurile cu mici si bere sunt prezente pe tot parcursul celor doua zile ale sarbatorii. La editia din acest an, mesterii populari si-au facut aparitia abia a doua zi, ei fiind prezenti simbata la o manifestare similara organizata in centrul Devei. In citeva clipe, pe iarba din centrul tirgului au aparut vase din lut de forme si dimensiuni variate, unelte de bucatarie din lemn frumos decorate, costume populare si alte obiecte traditionale romanesti, toate din zone diferite ale judetului Hunedoara, unele chiar din afara acestuia.

Traditii pe cale de disparitie

Ioan Gavrila are 70 de ani si este unul dintre putinii olari care mai exista in satul Obirsa. Batrinul ne-a marturisit ca este fericit pentru ca, inca din adolescenta, a reusit sa scoata ceva bani dintr-o indeletnicire care-i place. Starea sa de multumire este umbrita de lipsa unor urmasi care sa-i ?fure? meseria si sa o duca mai departe: ?Aveam 16 ani cind am inceput sa merg cu caruta cu oale de lut prin tara. Mergeam la Deva, la Hunedoara, la Hateg, la Caransebes si, daca mai aveam marfa nevinduta, ma intorceam acasa