Urati imi sunt barfitorii. Ma rog, asta nu-nseamna ca urasc omenirea, ca tot leatul scapa o barfa, doua, asa cum fiecare s-a scapat, la pruncie, in scutece. Apoi si ziaristica e, adesea, un soi de barfa mai elevata. Dar barfa publica ofera celor vizati posibilitatea sa o contracareze. Apoi ea il incarca, inevitabil, si pe expeditor cu o parte din energia sa negativa. Ca, na, iubim barfele, dar ii uram de moarte pe barfitori. Asa ca-ti trebuie si nitel curaj ca sa te apuci de cartit pe fata, chiar daca ai dreptate. Poate de-aia, si printre ziaristi, gasesti mai degraba lingusitori decat cartitori. Paradoxal e ca lingusitorul isi da intalnire, in aceeasi persoana, cu barfitorul pidosnic. Iar eu la asta ma refeream la-nceput. Stiti situatia clasica a cabinei de lift unde s-a tras un part inaintea ta si, la iesire, in loc sa respiri usurat, ti se face rau, pentru ca dai nas in nas cu cineva care-o sa fie convins ca tu ai fost autorul? Ei, cu barfitorul pidosnic e si mai rau. El iti intinde mana, zambindu-ti dulceag, si-ti strecoara in maneca partul chiar in timp ce te linguseste. Iar mai tarziu, cand dai mana cu altul, nu-ti poti explica de ce ala stramba din nas. Un alt paradox odios e ca nu poti afla de o barfa pidosnica decat printr-o alta barfa. Adica Ics ii spune despre tine lui Igrec o pidosnicie, iar Igrec iti spune tie, sau ii spune lui Zet care-ti spune tie toata tarasenia. Daca-n prima situatie e vorba de-o barfa pidosnica, cea care va ajunge la tine e o barfa morala. Caci iti ofera posibilitatea sa o contracarezi, sa te aperi. Da, insa daca te aperi, il pui pe barfitorul moral intr-o pozitie delicata. Pentru ca barfitorul pidosnic, afland c-ai aflat, se va infuria la culme pe barfitorul moral si-l va acuza de pidosnicie. Caci un alt paradox e ca barfitorul pidosnic se crede intotdeauna moral, iar barfitorul moral, de frica celuilalt, se simte ca un pidosnic. C