- Editorial - nr. 149 / 1 August, 2003 Integrarea Romaniei in NATO si UE inseamna un efort financiar de neglijat. Mai mult sau mai putin voalat, membrii "familiilor" europene si nord-atlantice recomanda cheltuirea sumelor cu pricina in interiorul grupului. Asta inseamna, in afara unor constrangeri de ordin decizional, si obligatia de a mentine un echilibru intre afacerile cu vecinii europeni si cele cu prietenii de peste Ocean." Deci, e clar ca guvernantii romani trebuie sa fie foarte atenti in relatiile comerciale cu tarile principale ca putere economica din UE si cu SUA. Pentru a mentine relatiile de prietenie (favorabile integrarii in cele doua organisme) trebuie impartite in mod echitabil si contractele incheiate cu firmele din Europa de Vest si America de Nord, chiar daca nu in toate cazurile ele sunt avantajoase pentru partea romana. E bine ca populatia sa fie informata despre costurile si sacrificiile pe care trebuie sa le suporte o data cu integrarea in NATO si UE. "Intrarea in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana are costuri mai mari decat admit oficialitatile.Printre preturile suplimentare ce trebuie platite se numara contractele, nu tocmai avantajoase sau de-a dreptul inutile, pe care statul roman le-a incheiat in ultima perioada cu o serie de companii vestice." Nu in putine cazuri se incheie contracte al caror pret este mai mare decat cel al pietei, pentru a mentine relatiile, in special economice, cu cei care pot spune Da sau Nu la cererea de aderare in cele doua structuri. Avertismentul dat de Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene, in primul rand Poloniei, care, doar la doua zile dupa semnarea tratatului de aderare la Uniune, a incheiat un contract de 3,5 miliarde de dolari cu SUA: "Nu e deloc imbucurator.Statele care adera la UE trebuie sa inteleaga ca au intrat intr-o familie.Iar atunci cand ai portofelul in Europa, nu iti poti i