În 1966, Ceauşescu semna cel mai celebru decret al prea lungii sale guvernări (celebru, pentru că generaţii la rînd s-au referit la el ca, pur şi simplu, Decretul) şi, cred, primul derapaj clar spre totalitarismul extrem. Avorturile erau brutal interzise, utilizarea anticoncepţionalelor limitată. Drept rezultat, în următorii doi ani s-au născut cele mai numeroase generaţii pe care avea să le cunoască România; în total, 1.053.855 naşteri. Umorul popular (uneori macabru) i-a denumit pe acei copii "decreţei". Ei au astăzi 34-35 de ani. Anul trecut, recenzorii au înregistrat 864.989 de persoane aparţinînd acestor generaţii. Diferenţa dintre cei născuţi atunci şi cei rămaşi astăzi este de aproape 200.000 de oameni (exact, 188.866). Unde au dispărut? Aproape 60.000 au murit în primul an de viaţă. Anul 1968 nu a fost doar anul cu cea mai înaltă rată a natalităţii, ci şi cel cu cea mare rată a mortalităţii infantile (59,5 la mie) de după venirea la putere a Dictatorului (astăzi, valorile în jur de 22 la mie ne situează pe ultimele locuri din Europa). Ceilalţi şi-au petrecut copilăria fără costumele portocaliu-bleumarin de şoimi ai patriei, dar negreşit au depus jurămîntul de pionier şi apoi, la începutul îngeţaţilor ani '80, pe cel de utecist. Au participat (fără entuziasm) la campaniile de strîngere a recoltei, la udatul porumbului cu ibricul, la jumulirea de frunze a duzilor şi scuturatul castanilor, la colectarea hîrtiilor şi a fiarelor vechi. În timpul vacanţelor exersau compunerea de tablouri vivante pe teme morale (la unii din ei se va fi strigat, într-o zi de august, în Piaţa - pe atunci - Aviatorilor: "Veseli copii, fiţi veseli, că altfel vă ţin aici pînă seara!"), dar uneori erau bucuroşi că li se mai motivau nişte absenţe în schimbul mînuirii plăcuţelor colorate. Au învăţat să-şi facă lecţiile între două întreruperi de curent, au învăţat fondul principal de