Construita cu grija, imaginea economiei romanesti incepe sa semene tot mai mult cu o panza subtire, peticita, intinsa la maximum. Problemele din agricultura si ritmul mult mai lent de crestere a Construita cu grija, imaginea economiei romanesti incepe sa semene tot mai mult cu o panza subtire, peticita, intinsa la maximum. Problemele din agricultura si ritmul mult mai lent de crestere a productiei industriale (pana nu demult elementul forte din discursurile guvernului) au dus la crestere economica pe primul semestru cu 0,2 puncte procentuale sub estimari. Acest fapt nu este ingrijorator si nici nu trebuie sa surprinda, deoarece, cu exceptia guvernantilor, prea putini se asteptau ca economia romaneasca - gafaind inca din cauza mastodontilor cu pierderi - sa obtina o crestere economica de 5 la suta, asa cum sustineau membrii Executivului. Alta este insa adevarata problema: din multe puncte de vedere asistam la un scenariu relativ similar cu cel din perioada 1995-1996. Si in 1996, ca si acum, indicatorii macro erau buni de pus in rama. Si atunci, ca si astazi, politica monetara a luat-o inaintea economiei, ale carei gauri negre erau sustinute de la buget cu mii de miliarde de lei. Si atunci, am ajuns in situatia unor acumulari, doar ca in 1996 ele au erupt in sistemul bancar, iar acum risca sa se sparga in sistemul energetic si implicit in buget. Exista, bineinteles, si diferente. Acum, contextul este fundamental diferit: avem in fata o tinta de integrare europeana (2007), iar in spate o masa critica in economie ce ar face mult mai mari costurile unui eventual dezechilibru. Deosebirea este ca acum economia Romaniei se poate bizui mai putin pe instrumente administrative de control decat in 1996. Un alt element ce diferentiaza fundamental perioada de atunci de cea de acum este si cresterea creditului neguvernamental, indeosebi pe segmentul populatiei, care ar putea deven