In august 1997, guvernul Ciorbea a dispus disponibilizarea a mii de mineri, crezind ca acestia se vor apuca de alte meserii sau, cu banii obtinuti, se vor intoarce in localitatile de unde au venit. Cind s-au vazut cu banii in buzunar, fostii mineri, care nu stiau sa faca altceva si nu acceptau ideea de a lucra in alta parte, au ramas in Valea Jiului, ingrosind rindurile somerilor. Multi disponibilizati au incercat sa-si deschida mici afaceri, insa lipsa de experienta intr-o economie de piata si-a spus cuvintul. Gheorghe Munteanu, disponibilizat in 1997 de la Mina Livezeni, povesteste ca a incercat sa faca ceva, insa in scurt timp a dat faliment. ?Am primit, la plecarea din minerit, in jur de 15 milioane de lei, cu care mi-am deschis o asociatie familiala, ocupindu-ma de comert. Am reusit sa ma mentin doi ani, dupa care am dat faliment pentru ca impozitele au crescut brusc si nu am stiut sa ma descurc. De cind am falimentat am incercat sa caut ceva de lucru, insa nu am gasit absolut nimic, iar cei care fac angajari nu platesc?, mai spune Munteanu. Acum traieste dintr-un ajutor social de 1,3 milioane de lei, impreuna cu sotia si copilul. Ioan Cioaba, fost miner, spune ca dupa disponibilizare a incercat sa puna pe picioare o mica afacere, insa la scurt timp a ramas lefter: ?Aduceam marfa de la Bucuresti si incercam sa o vind in piata. Intr-un an nu am mai ramas cu nimic?.
Datele oficiale cuprinse in Strategia de Dezvoltare a Vaii Jiului arata ca, la ora actuala, 68 suta din minerii disponibilizati nu si-au gasit un loc de munca si peste 28 la suta din gospodarii nu au mijloace de subzistenta. Circa 7 la suta din totalul minerilor care si-au gasit un loc de munca lucreaza doar ocazional, 5 la suta lucreaza pe cont propriu si numai 21 la suta au un loc de munca permanent. Potrivit datelor Agentiei Judetene pentru Ocuparea si Formarea Profesionala (A
