De mai bine de un an, de cînd eu şi actorul în retragere Stelian Nistor ne-am vîndut televizoarele ca să scoatem revista Bucătăria pentru toţi, colegii din presă, şi mai ales cei de la Academia Caţavencu, nu scapă nici o ocazie să mă ia în balon: "Băi, ziarist de sarmale", "jurnalist de reţete", "ce subiect ai numărul ăsta la investigaţii?", "dosarul E-urilor?", "drojdia contrafăcută?" Invidioşi... Lor şi tuturor celor care nu cred că există o "presă gastronomică" puternică în România vreau să le adresez rîndurile următoare. Da, şi noi, redactorii de la Bucătăria pentru toţi, facem presă. Presă autentică. Chiar dacă nu schimbăm guverne, prin conţinutul publicaţiei noastre încercăm să schimbăm mentalităţile unui popor pentru care, în 45 de ani de comunism, friptura cu cartofi prăjiţi ajunsese idealul de bunăstare. Aşa că şi noi, "ziariştii culinari", avem războaiele noastre: luptăm împotriva proastelor obiceiuri alimentare, luptăm pentru împotriva "spălării stomacelor" cu hamburger, luptăm pro şi contra colesterolului, împotriva globalizării checiapului, împotriva vinului cu cola... Avem însă şi idealuri mai mari. Vrem să aducem pe mesele românilor tot ce este mai bun în bucătăria internaţională şi să redescoperim ceea ce regimul (alimentar) de tristă amintire ne-a şters din meniul de la bunica. Adevărul trebuie să iasă la lumină, fie el doar adevărul despre bucătăria românească tradiţională, cea surprinzătoare şi rafinată. Vom dovedi o dată pentru totdeauna că bucătăria noastră nu este nici "turcească", nici "austro-ungurească". De aceea vrem să demonstrăm în paginile revistei că noi am preluat de la cotropitori, în mod creativ, mîncărurile lor de tip fast, fast-food, adică preparate în goana cailor, sub şaua cailor, ca să ajungem astăzi la feluri aparte, aşezate, la care bucătarii lor trufaşi nici n-au visat vreodată. Milităm, de exemplu, pentru a ni se recu