Preşedintele Iliescu îşi pregăteşte ieşirea. Presiunea alegerilor e tot mai puternică, în PSD sînt multe de rezolvat, aşa că o serie de lucruri dragi inimii prezidenţiale trebuie puse la punct acum, cît timpul încă mai are răbdare. Mai ales că, şi-o fi zis dl. preşedinte, vară fiind, răuvoitorii au gurile uscate, iar opoziţia moţăie. Nu e singurul preşedinte care înghesuie la final de mandat chestiuni controversate, care altminteri ar stîrni nemulţumiri cu consecinţe imprevizibile. După teoria "urma scapă turma", unii îşi decorează prietenii şi amantele, alţii încheie contracte pentru îndulcirea bătrîneţilor. Ion Iliescu cochetează cu ideea graţierii lui Miron Cozma. La urma urmei, de ce nu? Toţi cunoaştem adeziunea neştirbită a preşedintelui faţă de cîteva principii. Proprietatea e un moft, comunismul era rău numai pentru că Ceauşescu era dirijat de nevastă, iar el însuşi fusese "marginalizat" ca director de editură. Dl. Iliescu nu şi-a repudiat niciodată trecutul de activist al regimului totalitar, de ce l-ar uita pe omul de nădejde din Valea Jiului? Omul care a "disciplinat" Bucureştii anilor '90 în numele manipulării numite de comunişti "voinţa maselor". Ce contează că mineriadele au fost perfect ilegale, că România a fost în pragul unui război civil, că au fost asasinaţi oameni în plină stradă sau că minerii şi-au făcut nevoile în laboratoarele Universităţii? Pentru dl. preşedinte toate astea sînt "chestiuni sindicale". În plus, să nu ne mai cramponăm de trecut ... Mi se poate spune că Miron Cozma ispăşeşte deocamdată doar mineriada din '91. Adevărat, dar ce şanse va mai avea Justiţia să rezolve şi celelalte dosare ale celui ce făcea treburile necurate ale Puterii? Gestul (intenţia) preşedintelui o spune clar - nu prea multe! Un argument suplimentar - declaraţia lui Tănase Joiţa: în 13 ani nu a fost timp să se finalizeze dosarul mineriadei din 13-15 iunie