Ora 10. Cobor din troleibuz pe Antiaeriană. Caut pe la butice ţigări Plugaru, cartele de telefon, nessuri, să satisfac cererile unor puşcăriaşi. Găsesc 10 pachete de Carpaţi undeva. Mai caut douăzeci. Găsesc. În faţa mea e ghişeul. În dreapta, o femeie slabă, fumată şi cafegită pînă-n măduva oaselor. Cuminte. Îi spun că e înaintea mea. Nu pare convinsă. Îi spun să ceară ce vrea. Zice: nu, nu! Cer marfă de vreo trei sute de mii de lei. Cer şi o pungă de două mii. În timp ce-ncarc marfa, ea cere: "Cafea de două mii de lei îmi daţi?". Îi dă. Şi eu îi ofer ultimii mei zece mii. "Nu, că n-am cum să-i dau înapoi decît în natură." Da, numai că mie nu-mi ajungeau banii de prezervativ. Plec pe jos. O staţie pînă la puşcărie. Ora 14. Ies din Penitenciarul Rahova. Aştept un autobuz în staţia RATB FACULTATIVĂ. După cinci minute nu vine. Lîngă, o pîinărie turcească. Nu mai au decît corn cu gem. Cumpăr un corn cu gem. Cinci mii. Întreb dacă trece vreodată vreun autobuz. "Da, din oră-n oră." "Şi cînd a trecut ultimul?" - nu întreb. Mă hotărăsc să mănînc cornul. Apoi, mă gîndesc la gem. Şi rod doar colţurile. Rămîn cu el în mînă. E dat cu smac,

gălbenuş cu zahăr. Vreau un coş de gunoi. Nu e. Ţin într-o mînă servieta primită de ziua mea de naştere şi cornul ciugulit. Mă pocneşte ideea să-mi pun ochelarii de soare. Să-i scot cu mîna din servietă înseamnă să ţin cu aceeaşi mînă cornul, neînvelit în şerveţel, şi geanta. Venisem de pe puşcărie. dădusem mîna cu doi criminali. În staţie vin doi călători. Un maldăr de gunoaie pe-o parte. Zic să-mi arunc cornul acolo. Maldărul e pe cealaltă parte a drumului. Nu-mi pun ochelarii. Ce-ar fi să stau drept, să-mi îndrept coloana? Să stau drept. Afară sînt 36 de grade. Nici o umbră. Încerc să-mi îndrept coloana şi cornul muşcat mă ruşinează. Ce zic ceilalţi despre. Nu ştiu de ce, dar eram îmbrăcat în maro. Mă scoate din sărite culoar