Cînd mi-a venit ideea de a face o emisiune despre cele mai eficiente cure de slăbire, nu-mi închipuiam deloc ce avea să urmeze. Sincer vorbind, era una dintre acele zile în care totul părea amorţit: jurnalele TV din seara precedentă începuseră cu "celebrele" accidente rutiere petrecute în ultimele 24 de ore, semn clar că lipsea ştirea-ştirilor, iar ziarele de dimineaţă desfăcuseră pe prima pagină subiectele tip "conservă" din sertarele şefilor de secţii. În jargon gazetăresc, "o zi moartă". Iar dacă nimic nu se întîmplă de la sine, în jurnalistică, elegant fie spus, e nevoie de o idee. Cu alte cuvinte, trebuie inventat un subiect în spiritul celebrei maxime potrivit căreia presa nu reuşeşte întotdeauna să ne facă să gîndim, dar reuşeşte admirabil în a ne spune la ce să ne gîndim. Aşadar, "România în direct - despre cure de slăbire". Mă simt obligat să deschid o paranteză: subiectul nu apăruse totuşi, aşa, din senin. Eram oarecum mîndru de noua mea siluetă, da, da, nu rîdeţi, după cîţiva ani de "rotunjire" permanentă cauzată (zic eu!) de atît de cunoscutul motiv al lăsatului de fumat, reuşisem să dau jos peste zece kilograme! Cei ce cunosc şi/sau recunosc coşmarul măsurilor XL şi XXL pot spune cu mîna pe inimă că e o incontestabilă performanţă. Cu atît mai mare cu cît ea fusese obţinută fără a recurge la "tradiţionala" metodă a supei de varză sau la metodele înspăimîntătoare şi enervante bazate pe savante calcule de calorii al căror veşnic rezultat este o şi mai veşnică înfometare. Aplicasem regimul disociat descris de un francez, Michel Montignac, într-o cărţulie cu titlu tembel, "Mă hrănesc, deci slăbesc", agăţată de pe o tarabă din Piaţa Romană într-una dintre acele zile în care, din fel şi fel de motive, te apucă o furie nebună pe bucata de burtă revăsată peste curea. A fost o nebunie. Fără exagerare, poate doar la ediţia legată de tîmpenia numită "Taxa TV"