n Nicusor are 84 de ani si se roaga la Dumnezeu sa aiba norocul de a fi primit in azil n dupa ce a salvat mii de vieti in spital si s-a intors teafar din razboi, scapind chiar si dintr-un lagar siberian, el a fost declarat mort n fara rude si prieteni, batrinul risca sa moara de foame sau sa fie ingropat sub acoperisul cocioabei in care isi duce viata n Numai bunul Dumnezeu isi mai indreapta privirea catre batrinii nostri semeni si le da o farima de speranta. Credinta si amintirile despre vremurile tineretii ii tine in viata. Trec de pe o zi pe alta cu speranta ca, poate, miine, cineva se va indura de ei si ii va scoate din mizeria si suferinta in care traiesc. Asa se poate descrie, poate prea pe scurt, viata unui batrin din Roman. Neputincios in fata sortii, el isi traieste ultimele zile ale vietii intre patru pereti, in ploaie, frig, mizerie si suferinta. Singur pe lume Neculai Nemes, cunoscut de vecini ca Nicusor, asteapta inca, la 84 de ani, o minune dumnezeiasca. Nu vrea bani, nu vrea casa, vrea doar sa ajunga la un azil. Batrinetea, frigul strins in oase si boala l-au darimat sufleteste si fizic. Cind am ajuns in poarta batrinului, ne-am minunat vazind lanul mare de porumb care imprejmuia cocioaba, care mai are un pic si se prabuseste. Mai tirziu am aflat ca nimic din minunatia de lan nu era a lui. El nu are decit bordeiul. "Aici traiesc. Ploua in casa. Acoperisul mai are un pic si cade pe mine. Azi dimineata, o bucata din acoperisul dintr-o camera a cazut. Daca dormeam acolo, acum as fi fost mort", ne povesteste, intr-un fel resemnat, batrinul. Se misca greu. Picioarele il dor. Nu are nici macar cu ce sa se incalte. Picioarele ii sint acoperite intr-o pereche de pantofi care, de tociti ce sint, aproape ca au devenit transparenti. Din cind in cind, se sprijina de peretele casei. Daca te uiti la ceea ce odata a fost o casa buna de locuit si privesti acum imagine