Ca orice om, sînt o efemeridă care ştie să-şi ia pulsul şi să-şi numere zilele, orele, minutele şi anii. Azi am 871 de luni. O lună avînd cca 30 de zile, înseamnă că sînt o efemeridă care trăieşte de 26.130 zile. O zi avînd precis 24 de ore, decurge printr-o simplă aritmetică - nu mai ştiu de mult să rezolv o ecuaţie - că am 627.120 de ore de zbor. O oră avînd cu certitudine 60 de minute, printr-o operaţie de înmulţire reiese clar că sînt viu de 37.627.200 de minute; nu mă grăbesc să le transform în cîteva miliarde de secunde; mă gîndesc că mai am timp pînă la această îndelungă socoteală şi ar fi mai eficient să transform minutele în cîteva bănuieli. Bănuiesc că am venit pe lume pentru a cunoaşte frica de moarte, dar niciodată gîndul de a mă sinucide. Bănuiesc că am venit pe lume ca să citesc cum se poate trezi un om, dimineaţa, sub formă de gîndac. Bănuiesc că am venit pe lume ca să ridic ode Extraveralului. Bănuiesc că am venit pe lume pentru că nu-mi plac muzeele, munţii, pîraiele, văile şi tot ce ţine de natura paradisiacă. Bănuiesc că am venit pe lume ca să-i văd pe Stan şi Bran. Bănuiesc că am venit pe lume pentru ca, la 13 ani, dl Margulies să-mi dăruiască un coupe-papier şi o foarfecă lungă, din oţel inoxidabil, pe care le am şi azi, cînd nu mă decid dacă să mă duc sau nu la analize de sînge şi urină. Bănuiesc că am venit pe lume pentru a ajunge la concluzia că cele 10 porunci - dintre care am respectat 20%: să nu ucizi, să nu furi! - sînt autobiografice şi aparţin unui om căruia nu i s-a poruncit niciodată. Bănuiesc că am venit pe lume ca să nu poruncesc nimănui, nimic. Bănuiesc că am venit pe lume ca să fiu un pianist celebru (dar, asta e clar, nu a ţinut). Bănuiesc că am venit pe lume nu ca să-mi blestem soarta. Bănuiesc că am venit pe lume pentru a cunoaşte acele detalii care sabotează sistematic şi nenorocirile, şi bucuriile. Bănuiesc că de cînd a