"Chiar daca lucrurile merg mai bine, guvernul nu trebuie sa se relaxeze", avertiza, la inceputul acestui an, Michael Deppler, directorul pentru Europa al FMI. La doua luni dupa aceea, reprezentantul "Chiar daca lucrurile merg mai bine, guvernul nu trebuie sa se relaxeze", avertiza, la inceputul acestui an, Michael Deppler, directorul pentru Europa al FMI. La doua luni dupa aceea, reprezentantul Fondului la Bucuresti, Graeme Justice, intarea spusele colegului sau, afirmand ca guvernul nu are de ales, cele 24.000 de concedieri anuntate in sectorul de stat fiind inevitabile. "Daca guvernul nu foloseste acest moment, poate pierde tot ce a realizat pana acum", puncta Justice, in primavara acestui an. De atunci, echipa FMI a mai venit de cateva ori la Bucuresti pentru a masura indicatorii pe care, cu litera de lege, i-a lasat spre ajustare cabinetului Adrian Nastase: politica salariala in sectorul de stat, pierderile din domeniul energetic si disciplina financiara. De fiecare data, guvernantii escamotau lipsa de consecventa in restructurarea economiei cu unicul atu pe care-l aveau la indemana: stabilizarea macroeconomica. Inflatia a scazut, avem cea mai mare crestere economica din regiune, deficitul bugetar e sub control, sustineau autoritatile in fata scepticilor FMI. Desi, doar cu doua luni in urma, FMI sublinia inca o data ca nu-i loc pentru autosatisfactie, acordul stand-by era prelungit si completat cu noi semne ale indulgentei. Factorul politic (sa nu uitam ca SUA au un cuvant greu de spus in deciziile FMI), combinat cu lobby-ul guvernantilor, i-a facut pe expertii Fondului mai flexibili la "realitatile economiei romanesti". Increzator ca va reusi performanta de a duce la capat un acord cu FMI, guvernul Nastase si-a continuat politica de peticire a economiei. Societatile cu pierderi au ramas la locul lor, Autoritatea pentru Privatizare primind sarcina ca, pana la ve