Picu scumpicu. Va trimit povestea unui mic sticlete pe care l-am iubit si care a suferit mult in scurta lui viata, dar ne-a dat tuturor o lectie de curaj, pe care nu o vom uita. . L-a adus Printica in chip de trofeu, intr-o zi friguroasa de noiembrie. Piuia stins in gura motanului si stiam ce-o sa u...

Picu scumpicu

Va trimit povestea unui mic sticlete pe care l-am iubit si care a suferit mult in scurta lui viata, dar ne-a dat tuturor o lectie de curaj, pe care nu o vom uita.

L-a adus Printica in chip de trofeu, intr-o zi friguroasa de noiembrie. Piuia stins in gura motanului si stiam ce-o sa urmeze: il va strivi si se va juca aruncandu-l in sus, cum face orice pisica la vanatoare. Un unchi, mare iubitor de pasari, l-a "pradat" pe neasteptate si a adus pasarea in casa, mai mult moarta decat vie. Era un sticlete mititel, ca o ciocanitoare in miniatura, de o frumusete incredibila pentru o pasare cat o papiota. Asa l-am adoptat pe Picu, pe care il alintam "micu si scumpicu", sperand ca se va insanatosi, iar in primavara ii vom reda libertatea, departe de motan si de primejdii, printre veveritele si ciocanitorile din padurea de pe Tampa...

Acasa l-am instalat intr-o colivie mica, special cumparata pentru el, caci nu voiam sa-l intimideze vecinatatea de "apartament" cu Roky, perusul galagios si imens, in comparatie cu el. L-am imbiat cu tot felul de seminte, caci nimeni nu stia ce mananca de fapt un sticlete: n-a vrut nici mei, nici paine, nici malai, nici macar viermusii uscati, pentru broscutele testoase. Accepta doar semintele de floarea-soarelui, pe care am inceput sa i le cojim, fiindca nu reusea decat anevoie sa le sparga.

In cateva zile si-a revenit, insa motanul ii facuse mai mult rau decat credeam: Picu avea o aripioara rupta. Veterinarul, la care ne-am dus plini de speranta, ne-a explicat ca mititelul nu va mai putea zbura n