Viata in varful dealului. Profetul fanului. Miroase innebunitor a fan proaspat. Miroase de parca fiecare particula de aer ar purta cu sine un firicel de iarba si s-ar invarti prin vazduh. Sus, pe dealurile din Poiana Marului, este vremea cositului, deasupra colinelor inverzite pe care, ici colo, ras...

Viata in varful dealului

Profetul fanului

Miroase innebunitor a fan proaspat. Miroase de parca fiecare particula de aer ar purta cu sine un firicel de iarba si s-ar invarti prin vazduh. Sus, pe dealurile din Poiana Marului, este vremea cositului, deasupra colinelor inverzite pe care, ici colo, rasare cate o casa. In varf de tot, parca deasupra tuturor vailor si dealurilor din lume, un mos cu o palarie pleostita strange fanul in capite. Miscarile-i sunt calculate la milimetru, furca descrie cele mai scurte arce de cerc, insa undeva intre incordarea bratelor si transpiratie se simte fara cuvinte dragul de munca asta, de fan. Ma asez aproape de el in iarba ramasa ca spinii unui arici si il intreb de una, de alta, cum e cu fanul. Mosul isi vede de treaba ca si cum nu m-ar fi auzit, bombane ca pentru sine. "Tot e bine, pana n-o lua Dumnezeu darul pamantului, apa si lumina soarelui, ca asta bate la usa!". Ma uit la el uimit, iar vorbele ce incep sa se rostogoleasca in ritmul miscarilor sale ma lasa mut.

"Pentru ca nu ne iubim unii cu altii", zice. "Frate cu frate, in loc sa-si vada de munca campului, de coasa, stau sa se bata, sa se omoare. Noi ne-ntelegem aici, in sat. Ne-ntelegem cam ca soarecele cu pisica, asa e cand sunt averi si pamanturi de impartit. Unii vor sa ia cele mai bune pamanturi si cele mai multe, iar ceilalti sa ramana cu ce-i mai rau. Oameni prosti! Uita ca suntem doar niste bieti chiriasi, calatori pe acest pamant. Casa noastra nu-i casa noastra, lucrurile noastre nu-s ale noastre, nu suntem noi stapani peste ele, nu